|
Termenul de “hipnoza” provine din limba greaca, hypnos insemnand “somn” dar cuvantul, in acceptiunea sa moderna, a fost introdus de catre medicul britanic James Braid in 1843 cu sensul de “adormire a sistemului nervos”.
Starea de hipnoza poate fi definita drept o transa, caracterizata printr-o puternica stare de sugestibilitate, relaxare si abundenta imaginativa. Fara a fi identificata starii de somn – persoana aflata sub hipnoza este constienta in permanenta – hipnoza se aseamana unei stari de reverie, visare cu ochii deschisi, detasare de imediat si concret. Desi constienti, mintea noastra se focalizeaza pe un subiect anume, excluzand ceilalti stimuli exteriori.
In transa hipnotica percepem o acuta stare de relaxare, detasare de experientele cotidiene. Desi puternic sugestionabili, in perioada in care en aflam sub starea de hipnoza nimeni nu ne poate obliga sa experimentam sau sa facem lucruri impotriva vointei noastre.
In timpul hipnozei avem acces la subconstientul nostru – acea parte a personalitatii noastre care nu ne este cunoscuta in mod direct, la care nu avem acces in mod voit si constient. Daca constientul este partea mintii care “rezolva” problemele imediate ale realitatii cotidiene - inconstientul poarta cu sine puterea de a ne “ordona” ce anume sa gandim – ofera solutii la probleme, are acces la informatia inmagazinata sub forma de amintiri diverse – atat cognitive cat si afective. Asadar, mare parte din deciziile luate in situatii aparent constiente pot fi luate fara stiinta noastra, de catre inconstient, care ne indruma in ceea ce noi vedem a fi cea mai buna solutie la o problema data. Realitatea obiectiva difera de cea subiectiva, cea a inconstientului nostru.
Hipnoza este inconjurata de numeroase mituri si idei preconcepute, care nu au nici un fundament real:
- Controlul absolut asupra subiectului hipnozei – este imposibil ca persoana supusa unei sedinte de hipnoza sa fie controlata impotriva propriei vointe. Nimeni nu ne poate obliga la sentimente sau gesturi impotriva propriei noastre vointe.
- Starea de hipnoza este cauzata de puterea mintii persoanei care o induce. Nu, nimeni nu are o putere “nativa” in a induce hipnoza. Cunostiintele necesare practicarii acesteia sunt capatate in urma unor cursuri de specialitate, iar persoanele indrituite sa practice terapia prin hipnoza au la baza cursuri de psihologie si psihoterapie. Hipnoza nu este un scop in sine si nici un remediu, asa ca, fara cursuri de specialitate care integreaza hipnoza in practica terapeutica ea se dovedeste inutila.
- Actul hipnotic poate fi trait doar de anumite persoane – in general cele usor influentabile – aceasta este o alta prejudecata legata de hipnoza. Desi atingerea fazei de transa hipnotica este mai usoara sau mai dificila la unii dintre noi, orice persoana poate fi supusa hipnozei. Cel mai usor se intampla persoanelor cu o fire imaginativa, din simplu motiv ca hipnoza este un act de imaginatie.
- Anihilarea rezistentei si creearea de dependenta fata de hipnoza – sunt doua lucruri imposibile –in timpul hipnozei suntem constienti de realitatea inconjuratoare iar “visarea cu ochii deschisi”, actul concentrarii nu poate creea dependenta – cum nu putem ajunge dependenti de actiunea de a citi o carte sau de a ne concentra asupra unui lucru sau al altuia.
In concluzie, hipnoza este o stare puternic imaginativa, stimuleaza concentrarea atentiei, intermediaza legatura dintre constient si subconstient, activeaza subconstientul, ajutandu-ne sa identificam problemele comportamentului nostru presupus constient.
Hipnoterapia este un tip de psihoterapie in care subiectul terapiei este supus in prealabil procesului de hipnoza.
Virtutile psihoterapiei prin hipnoza au fost recunoscute pe deplin de catre institutii medicale prestigioase inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea – de exemplu Asociatia Medicilor Britanici, in 1892. Reluat in 1955, studiul amanuntit al comisiilor de specialitate ale Asociatiei Medicilor Britanici asupra psihoterapiei prin hipnoza a concluzionat necesitatea incurajarii.
Conform studiilor efectuate, este recunoscuta eficacitatea hipnozei clinice ca tratament al urmatoarelor simptome:
- Anxietate;
- Insomnie;
- Terapia durerii;
- Disfunctii psihosomatice cauzate de stres.
|
Hipnoza clinica si terapie ericksoniana